Mai zambim si noi?
Cat costa oare un zambet? Cred ca mai putin decat pantofii din ultima colectie Gucci 
sau bugetul unui eveniment de „succes”.
Am renuntat de ceva timp sa confirm prezenta la diferite evenimente, lansari de „ceva”, prezentari de moda,„chestii” de astea „mondene” la care, prin natura meseriei, trebuia cica sa particip, ca tre’ sa „cunosc” lumea, sa socializez, sa vad cine/ce mai face si sa ma prefac ca ma simt bine.
Nu prea mai pot face asta pentru ca pur si simplu nu ma intreseaza aparentele, „datu’ bine”, pupatul la comanda, lipsa de consistenta a unora dintre invitati si stangaciile organizatorice.
Nu vreau sa arat cu degetul sau sa acuz pe nimeni in mod special, am organizat si eu la randul meu destule evenimente, stiu (sau am impresia ca stiu) „bucataria” din spatele acestora, dar parca acum sunt din ce in ce mai stangace si lipsite de sens.
Cine nu a participat vreodata la astfel de serate le poate considera momente pline de glamour, culoare, blitzuri, lume „buna” sau pur si simplu pierdere de timp.
Degeaba te duci la un astfel de eveniment imbracat dupa ultima moda, porti piese din cele mai noi colectii, te coafezi ca nu stiu care vedeta, te duci la un make-up artist profesionist, iti pui gene, unghii false si alte accesorii de „stil” cica….daca ti-ai uitat zambetul acasa sau pur si simplu aceste piese nu te „imbraca”.
Un eveniment este pentru mine un motiv de bucurie, de cunoastere, de respiro de la viata de zi de zi plina de stres, deadline-uri, sms-uri, trafic aglomerat, un motiv pentru a zambi a te bucura de realizarile celor care te-au invitat sa participi la reusita lor, la „creatia” lor.
Nu prea ii inteleg pe aceia care, indiferent de tema/subiectul evenimentului, sunt disperati sa participe, sa fie vazuti, sa „dea” bine, sa manace tot, chiar daca nu inteleg ce se petrece la acel eveniment, nu prea cunosc pe nimeni cu adevarat, nu ii intreseaza ce se petrece acolo.
De obicei, acesti oameni ori sunt extrem de incruntati, cica asa tre’ sa arati cand esti important si preocupat de …ceva. Mai sunt unii care afiseaza un zambet fals, pupa pe toata lumea, chiar daca nu cunosc lumea pupata, apar in toate fotografiile, sunt imbracati dupa ultima moda, dar daca te uiti atent la ei, nu transmit nimic.
La moda sau nu, persoana publica sau just a person, un zambet sincer si cald se remarca singur, fara accesorii ajutatoare sau de „firma”.
Am impresia ca lumea a uitat sa zambeasca, sa se bucure de frumos, de lucrurile simple. Oare e chiar atat de greu?
„Nu inceta niciodata sa zambesti, nici atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau” – Gabriel José García Márquez
1 martie 2010 la ora 16:59
Da, zambetul lipseste … de pe fete, din suflete, din ganduri, din preocupari, din educatie, din relatii, din intalnirile intamplatoare sau planificate, din singuratatile noastre …. sau atunci cand este, este fortat, rational, e un ranjet … pilula cu Dem Radulescu poate sa ne antreneze zambetul zilnic … cu conditia sa avem simtul umorului … si aici cadem in alta groapa … hmmm, avem multe de lucru, in multe domenii, nu-i asa?
1 martie 2010 la ora 23:21
cred ca o varianta ar fi sa incercam sa nu mai dramatizam orice, sa incercam sa luam viata ca pe un dar si sa incercam sa il facem in fiecare zi cat mai frumos cu zambetele noastre:)
29 iulie 2010 la ora 11:32
Cred că uităm să zâmbim pentru că zilnic suntem bombardaţi de “greutăţile vieţii”. Vrem să ne maturizăm ca să ne luăm propria viaţă în mâini, dar suntem învaţaţi de părinţi că viaţa e grea şi trebuie privită cu seriozitate.
Aşa încât ajungem să îi imităm şi să ne încruntăm tot timpul.
29 iulie 2010 la ora 15:30
Este geniala secventa cu Dem Radulescu. Mi-ar placea sa am parte de jocuri din astea conversationale cat mai des. As zambi sigur!
29 iulie 2010 la ora 15:37
@corina: eu as spune ca e indicat sa fim realisti, dar uneori ne face bine sa “ne radem” si noi, cum spunea un clasic in viata:)). Ai vazut ce bine ne-am simtit cand ne-am ras.:)Oricum, cu cat ne incruntam mai mult, cu atat vom investi pe viitor in creme pt indinderea acelor riduri…zic eu:)
@Alina: Aceasta este una dintre scenetele mele preferate pe care o ador si ori de cate ori o revad, imi umple sufletul de bucurie.:) E timeless:))