Ne cunoastem?

Am observat ca, in ziua de azi, atunci cand facem cunostinta unii cu altii, intr-o proportie covarsitoare, prima intrebare este: „Unde lucrezi?”

Oare locul de munca, functia, cartea de vizita, cardurile de credit, masina, cartierul in care locuim ne definesc cel mai bine in ziua de azi?

Ce s-a intamplat cu „Ce pasiuni ai?” „Cum iti petreci timpul liber?” „Ce carti ai mai citit?”, „Ce muzica asculti?” …..

necunoastem thumb Ne cunoastem?

Daca am o functie care „da bine” si lucrez pentru o companie da’ renume, am bani de hainute de „firma” asta ma face pe mine mai „speciala” si cresc subit in ochii celorlalti?

Sincer, nu cred. Cand aveam 18 ani si ne duceam la discoteca nu vorbeam de job, rapoarte anuale, cati bani castigam si ce scrie pe „matricola” noastra…..noi fetele eram lesinate dupa cel pe care il credeam cel mai misto baiat din liceu, iar baietii erau lesinati dupa oricare alta fata in afara noi :)…..care nu era imbracata „trendy”, ba chiar era „naspa” si „nu avea pic de  bun gust, fata :)”.

Nu sunt nostalgica, ca nu vreau sa mai am 18 ani again, 18 kile in plus si sa mai stau cu parintii, dar ma intreb unde s-a pierdut naturaletea conversatiilor, unde s-a dus dorinta de a cuceri, cand am incetat sa ne jucam?

Daca imi aduc bine aminte si atunci eram intresata de tinute, de hainute frumoase si, de cate ori „creeam” cate ceva, credeam ca l-am prins pe Dumnezeu de un picior si nu conteneam sa ma bucur de lucrurile frumoase din jurul meu (chiar daca traiam intre niste blocuri gri si urate, chiar daca stateam la coada la paine, chiar daca nu aveam Fashion TV, Facebook si Youtube).

Acum ne inchinam la zeul Gucci, ne rupem coatele la serviciu pentru un salariu decent din care sa ne luam hainute muuuulteee, de care, parca, nu ne mai bucuram atat, ci incercam sa le aratam cat mai repede celorlati, sa se vada cat de bine o ducem noi si ce toale de firma avem :).

Oare chiar atat de bine o ducem? Ca din ce vad in jur cica e criza si nu prea mai intreseaza pe nimeni cat de bine o duce celalalt sau ce brand de pantofi poarta.

So, n-ar fi mai bine sa incepem odata sa o ducem cu adevarat bine, sa ne simtim frumoase in hainutele noastre, indiferent de eticheta acestora, sa nu le mai fluturam atat de ostentativ si sa ne cunoastem fara carti de vizita, carti de credit si alte „accesorii” da’ brand?

E frumos rau Gucci asta si tot ceea ce a creat el, dar parca e mai frumoasa o seara cu prietenii adevarati, o carte buna, o iesire la teatru cu fetele….si e si mai ieftin, acum ca e criza :).

Personal, nu cred ca frumusetea unei femei sta in hainele pe care le poarta (and I love fashion very much) ci in naturaletea cu care le poarta si mai bine spus…se poarta :).

Chiar daca nu vom inceta sa alergam dupa iluzii, indiferent daca poarta numele de Gucci, Costel sau „ala de la a X-a B”, nu ne „cunoasteam” dupa aparente si aceesorii, ci dupa ceea ce suntem cu adevarat. Caci, la sfarsitul zilei, ne „dezbracam” de toate aceste „iluzii”, ramanem noi….si atunci incepe, de fapt, cunoasterea. icon smile Ne cunoastem?

 

share save 171 16 Ne cunoastem?

9 Raspunsuri la “Ne cunoastem?”

  • irina wagner Spune:

    Draga Carmen

    intamplator citesc “micul print” printesei mele…oamenii mari nu se mai bucura de ceea ce au de trait..ci numara fara numar. cati bani au, pantofi, masini, femei, barbati.
    m-a surprins neplacut in ultima vreme felul in care fiintele se abordeaza unele pe altele…”da..ce masina ai” ..”si.. ? cati clienti iti calca pragul ?” “da sa vezi ce cifra de afaceri am” “la brunch-ul asta au participat x oameni” “am cheltuit x milioane pe cladirea aia”.

    a uitat lumea ca se poate discuta despre frumos, natura, fluturi, despre ea insasi..

  • carmen Spune:

    poate am uitat cine suntem…poate ne e frica sa recunoastem….poate nu ne mai “cunoastem”….multumesc pentru comentariu:)

  • catrinel Spune:

    Foarte frumos zici tu aici, Carmen!

    Insa, schimbarea incepe de la fiecare dintre noi. Astazi, aici, cred ca oamenii sunt mult prea incrancenati. Iar discutiile naturale, firesti, asa cum le spui tu – nu mai aduc “profit”. Din pacate asa este. Dar asta nu inseamna ca pe noi ne opreste cineva sa ne purtam firesc, natural. Sa traim frumos, cum spui tu!

    Asa vom fi o inspiratie pentru restul.

    Pup

  • carmen Spune:

    exact..tin-o tot asa Catrinel, ca faci foarte bine ceea ce faci:)…E important sa nu iti uiti firescul in lumea asta din ce in ce mai nefireasca:)

  • dressaddict Spune:

    Io ti-am zis ca Mini Prix poate fi “a girl’s best friend” chiar daca este sau nu criza, caci da, nu pretul sau brandul fac o haina sa fie demna de admirat, pipait si intrebat “de unde ti-ai luat-o, draga?”. Ca atunci cand afla lumea ca e un articol ieftin, din outlet, de la reduceri sau dintr-un second, li se taie filmul, parca, si li se pare deodata ceea ce au admirat mai devreme foarte nasol… Iar eu am depasit, din fericire, faza la care sa imi cheltuiesc salariul pe haine (desi uneori as vrea :) ), Acuma muncesc pe rupte cu gandul la ce vacanta minunata voi avea cu ai mei la vara, undeva fara griji si cu multa buna dispozitie! Sper sa nu ramana la stadiul de proiect!

  • I heart colorz Spune:

    buna,

    parca e transcriere unei conversatii recente cu o prietena :) dincolo de punctele mentionate mai sus, as adauga ca a devenit trist sa incerci sa infiripi o conversatie cu un om care iti vorbeste numai si numai depsre realizarile profesionale si care se defineste numai prin jobul sau. arta conversatiei redusa la produse fabricata pe banda rulanta intr-o microintreprindere din China…

  • carmen Spune:

    @dressadict…I like Miniprix also:)…in not my best friend, ca sa ma exprim corect, dar am gasit cateva chestii dragute acolo si il recomand cu drag. Am auzit ca e bine sa ajungi joi dimineata pentru ca atunci aduc ei marfa noua.
    Spor la treaba si nu inceta sa visezi..o sa ai o vacanta minunata:)

  • carmen Spune:

    @ I heart colorz, multumesc pentru comentariu. Sper ca incet incet sa ne schimbam in bine si sa ne cunoastem cu adevarat, serviciul sa devina doar o sursa de venit (cat de cat sigura):), iar noi sa ne facem mai mult timp pt ceea ce ne face placere cu adevarat.

  • Vipera Linistita Spune:

    Din pacate traim intr-o vreme in care etichetarile sociale sunt la mare pret. Oameni ce au super masini, dar nu au ce manca, adolescenti care nu inteleg rolul plimbarilor si judeca dupa calitatea cluburilor in care merg…rodul societatii de consum in care traim. Poate partea buna a crizei financiare e ca ne mai aduce aminte sa …ne cunoastem si sa apreciem lucrurile extrem de banale de care am incercat cu disperare in ultimi ani sa fugim. Pana si in noile filme de desene animate se pune accent pe importanta acelorasi lucruri esentiale: familie, prieteni, respect! Tot ce se intampla in jur pare sa traga semnale de alarma sa ne aducem aminte sa…ne cunoastem!

Lasa un raspuns