Traiesc frumos

Am scris acum ceva timp un articol foarte drag mie . Treceam printr-una dintre cele mai frumoase perioade ale vietii mele si credeam ca, dupa toate relele si belele, a aparut in sfarsit soarele si pe strada mea si zau daca il voi mai lasa sa apuna…dehh..blonda .

Si am trait frumos. Si am facut ceea ce am vrut/simtit/dorit. Prima ploaie nu am bagat-o in seama. Pe a doua am ignorant-o total pentru ca imi era bine. De abia pe la a treia am zis ca sunt prea multe precipitatii deasupra mea care imi strica “outfitu’ ” , dar tot nu mi-am luat umbrela.

Si am continuat, oarba si “plouata” sa imi spun ca imi e bine, chiar daca turna cu galeata si norii, in loc sa se risipeasca, isi faceau guler in jurul sufle…”outfitului” meu.

Citeste mai departe

Nu stiu de unde sau de cand s-a nascut in mine dorinta de a fi inconjurata de frumos. Moda nu este prima mea iubire, pe aceasta am cunoscut-o mai tarziu cu ajutorul muzicii .

Am fost un copil iubit, o fetita rasfatata ar spune gurile rele, un copil care a avut acces din frageda pruncie la educatie, cultura, calatorii prin tari frumoase si incarcate de istorie.

Sunt norocoasa ca am o mama care m-a luat de mana si m-a introdus in fascinanta lume a muzicii clasice, inca de la varsta de 9-10 ani. Printr-un banal anunt in ziarul Romania Libera, in care era postat un concurs pentru corul de copii al unui teatru liric, am ajuns sa cant pe scena Operei Romane din Bucuresti.

A fost, daca ma gandesc mai bine, primul meu job, doar ca nu eram platita, dar o facem cu cea mai mare daruire, seriozitate si dorinta. Faceam tot ceea ce imi statea putere sa nu lipsesc la vreo repetitie, la vreo reprezentatie. Chiar si in serile cand nu aveam spectacol, ma ascundeam in culisele Operei si urmaream fiecare nota, incercam sa inteleg fiecare libret, fiecare personaj, urmaream cu sufletul la gura, seara de seara, fiecare spectacol si ma chinuiam sa nu pierd ultimul troleibuz care ma ducea acasa la mama care ma astepta, plina de neliniste si cu lacrimi in ochi (pe atunci nu existau telefoane mobile, gps-uri si tot felul de gadgeturi, care acum au ajuns sa ne conduca viata….).

Sursa: http://www.exclusivnews.ro

Citeste mai departe

Pentru Paula

“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi si nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…

Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatate drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea multa, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata. Citeste mai departe

Am primit de multe ori solicitari de a scrie despre “micile trucuri” care pot ajuta la infrumusetarea noastra. Cum sau cu ce ne vopsim? Ce culoare ni se potriveste mai bine? Cum imi aleg hairstilistul? Ce sandale merg cu nu stiu ce rochie? E bine sa asortezi geanta cu pantofi ?…..

Am incercat, zau, sa scriu despre acestea, dar undeva, pe la mijlocul articolului m-am oprit si nu am mai putut continua. De ce ? Pentru ca nu pot generaliza, oricate sfaturi de stil as oferi si oricate carti despre beauty, fashion, tendinte, istoria costumului am citit la viata mea.

Nici o femeie nu seamana cu cealalta.

Nici o rochie nu va sta pe tine la fel ca si pe domnisoara de la etajul 3. Nici o pereche de pantofi nu iti vor aduce fericirea si linistea sufleteasca pe care cu toate o visam. Nici macar aia de la Dior ( and I cam adore Dior, zau asa ).

Sursa:  http://easyfashion.blogspot.com/

Citeste mai departe

Pentru ca sunt pasionata de moda si de istoria modei, pentru am incercat intodeauna sa imi construiesc tinute, nu neaparat in “trend”, dar care sa aiba o unitate, un echilibru si care sa spuna o poveste, am atras, fara voia mea, privirile celor din jur si am fost intrebata deseori cate ore imi petrec la shopping.

Nu vreau sa dezamagesc pe nimeni, dar pasiunea pentru moda nu are nici o legatura cu shoppingul. Nu este sportul meu preferat, nu ma duc zilnic, nici macar lunar la vreo sesiune de shopping (exceptand cazurile cand ma duc sa ofer consultanta pentru altcineva).

Eu nu cumpar haine, eu spun povesti.

Am considerat intotdeauna ca o tinuta trebuie sa spuna o poveste. Poveste ta, ceea ce nu poti exprima prin cuvinte. Cineva mi-a spus odata : “Mai fata, dar tu esti un personaj!” Poate….nu stiu.

Sursa:  Hot Mess in a Wallmart Dress

Citeste mai departe

Am fost la Cluj zilele trecute, dupa cum deja v-am anuntat in postul trecut. Cum sa incep povestea? In primul rand, in weekend-ul acesta am inteles ceva: vacanta perfecta nu exista, dar exista momente frumoase care o pot face de neuitat :).

Imi era dor de Cluj. Este orasul meu de suflet pe care, din lipsa de timp, nu il mai vizitasem de aproape 5 ani. Imi era dor de stradutele cochete, de cladirile vechi, incarcate de istorie si de florile proaspete de la balcoane, ce iti ridica privirea si te fac sa te opresti macar pentru o clipa sa le admiri coloritul, de naturaletea oamenilor care trec pe langa tine zambind (mai rar prin Bucuresti sa iti zambeasca cineva necunoscut, neconditionat ), de multitudinea culturala, de monumentele istorice impunatoare si pline de povesti si, nu in ultimul rand, de Gradina Botanica.

Citeste mai departe

Va povesteam in postul trecut despre frumosul aparut brusc in viata mea si despre lucrurile minunate de care am parte in ultima perioada. Nu e o lauda, ci doar o constatare, asa ca va rog sa nu va suparati ca tot insist cu binele asta , da’ e al meu si as vrea sa ma bucur cat mai mult de el.

Cum stateam eu linistita acasa si credeam ca mai bine nu se poate, m-am trezit pe nepusa masa cu o invitatie in orasul meu de suflet, Cluj.

Andrei Crivat, un domn drag la care tin, desi nu prea are nici o legatura cu moda ( da’ o sa discut eu cu el ), mi-a facut o surpriza. Domnul cu pricina m-a invitat in weekend-ul ce urmeaza sa particip alaturi de cativa oameni frumosi ca Andreea Burlacu, Adrian Ciubotaru , Corina Georgescu  si altii, la un eveniment „fain” , "Prin Clujul meu", un tur al bloggerilor organizat de: West City Hotel , Blog de turism si sponsorizat de Carpatair, Foaia Transilvana, VinSiEu.ro  si Eximtur.

Citeste mai departe

In ultima vreme imi merge bine. Cand mi s-a intamplat primul bine nu l-am bagat in seama, am zis ca poate e o gresala. Cand a venit al doilea bine am strambat din nas si nu m-am bucurat. Apoi a venit si al treilea bine si am devenit suspecta: hmmm…Ce e asta? Ce se intampla? Se aliniaza planetele sau e doar o minune, care de obicei dureaza trei zile?

Si apoi s-a intamplat: a inceput sa curga cu bine: prin vene, prin suflet, prin buzunare, prin ochii celor dragi, prin zambetul unor oameni noi intrati in viata mea, online, offline, prin zile pline de soare, atunci cand afara toarna cu galeata, prin proiecte in care sunt implicata.

Sursa: Eons

Citeste mai departe

A mai trecut un an prin mine, cu bune, cu „nebune”, cu multe flori, multe zambete, ceva lacrimi, niste certuri, sublime impacari, noi descoperiri, noi prieteni, noi proiecte, mult sport, mult teatru, multa moda, cursuri de specialitate, Viena, Kaprun, Munchen, Sibiu, Brasov, Sighisoara, Padina, Balcic, Vama Veche…..si un blog frumos, zic yo’ .

Sursa: Wikipedia

Citeste mai departe

Am inceput saptamana aceasta cum nu se putea mai bine. O buna prietena m-a intrebat ce imi doresc de ziua mea . Si cum momentul aniversar se apropie cu pasi repezi… IAR :(… m-a facut sa ma gandesc un pic la trecut si sa imi amintesc ca, de ziua aceasta, ma incercau tot felul de stari: Ce ma fac, imbatranesc? Oare am facut tot cea ce se putea? O sa fac si mai multe riduri? Cum scap de celulita? Oare o sa ma iubeasca si la anu’? O sa imi fie mai bine?

Anul trecut, Catrinel Chiriac, „neobositul” PR al lui Adrian Oianu, mi-a propus o joaca frumoasa: sa fac o lista de 10 ganduri cu ce imi doresc de ziua mea. I-am dat curs, mi-am asternut pe hartie dorintele, si acum, la un an dupa, am observat ca in mare parte s-au cam implinit (mai putin pantofii de la Dior si geanta de la Chloe, da’ speranta moare ultima ).

Sursa: Viva

Citeste mai departe