Portobello
“Fericirea nu e o destinatie. E un mod de a trai” – Burton Hills
Exista printre consumatoarele de moda de calitate tot felul de off-uri pe care le povestim ori de cate ori vine vorba despre ce merita sa cumperi din magazinele autohtone. Ba ca nu gasim nimic din ce-am putea gasi pe afara, ba ca nu se mai face nimic creativ, ba ca totul e copiat, ba ce gasim frumos la noi e prea scump, ba ca mari retaileri care au reprezentanta in Romania au adaos comercial mare, ba ca la reduceri nu mai gasesti nimic “special”…ehh…de-ale muierilor :).
Va povesteam in posturile trecute despre bucuria pe care o traiesc ori de cate ori descopar ceva frumos, fie o noua piesa de teatru sau film (Buna! Ce faci?), o piesa vestimentara sau, spre surpriza mea, un atelier de poveste despre care m-am gandit sa va povestesc cate ceva.
Am dibuit de curand, pe o straduta linistita de langa Ateneul Roman, un magazin extrem de cochet numit Portobello, desprins parca din povestile doamnelor de altadata care vizitau atelierul bunicii mele, o modista de exceptie, care a imbracat la vremea ei multe dintre cucoanele Bucurestiului.
Nu este un alt magazin, cu zeci de modele din zeci de stiluri care nu au legatura unul cu celalalt, cu piese in zeci de culori si zorzoane si cu preturi mai mari decat un magazin de designer international. Magazinul Portobello e altceva. E simplu, discret, frumos, primitor, cu o poveste si un concept bine definite, iar hainele sunt in serie limitata si extreme de bine lucrate si expuse.
Despre conceptul acestuia, Nadia Popescu, proprietara magazinului, mi-a povestit cate ceva:
“Ideea acestui "atelier-magazin" e simpla. Am vrut sa ma implic intr-un proiect, singura, de la inceput pana la sfarsit, de la amenajarea spatiului, proiectarea mobilierului, etichete, pungi, pana la alegerea materialelor, schitarea hainelor si grafica de pe tricouri (eu fiind de fapt graphic
designer si interior designer). Nu pot spune ca am fost vreodata fascinata de moda si nici nu numesc ceea ce fac creatie de moda. Ci doar un mod de exprimare artistica, prin care vreau sa ofer ceva nou, ce mi s-a parut ca lipseste in Bucuresti: un segment cu produse foarte simple, in general tricouri, dar si cateva rochii, fuste, jachete, care pot fi usor adaptate in functie de
personalitatea fiecaruia, de ocazie (de zi, seara, birou, etc) si indiferent de anotimp.”
“Materialele folosite sunt toate naturale: bumbac, matase, lana. Principalul articol vestimentar de la care am plecat este tricoul simplu de bumbac, pe care il poarta oricine si oricand si care mi se pare greu de gasit. Ori este ieftin si de calitate indoielnica, ori este produs de vreun brand celebru si atunci este foarte scump. Un alt element important al conceptului este faptul ca articolele sunt produse la vedere, in acelasi spatiu unde sunt si vandute, in serii mici, nu importate si vandute pe banda rulanta. Diferenta fata de o croitorie obisnuita este ca nu se fac haine pe comanda, dar pot fi adaptate in functie de dimensiunile si dorintele clientilor. Omul de baza in acest mic angrenaj este doamna "modista", cea care produce tiparele, croieste si apoi coase produsele, cea care reuseste sa transforme ideile in realitate. In concluzie, as putea adauga ca Portobello nu este doar o afacere sau o manifestare artistica, ci si proiectul meu de suflet.”
Draga Nadia, pe mine m-ai cucerit, iar atelierul tau de poveste este un exemplu pentru toti cei care doresc sa isi transforme visele in realitate. Cand am plecat, am avut un sentiment de bine, de speranta ca se poate trai frumos, dom’le si la noi, si uite cat de simplu si firesc se poate si nu a trebuit sa ma duc pana la Londra, pe Portobello Road :).
De vis a vis, de la ferestrele Ateneului Roman, Ceaikovski mi-a dat dreptate. Trebuie sa vad ce concerte sunt saptamana asta, ca tare bine sunau repetitiile orchestrei Filarmonicii George Enescu.
Fotografii de Victor Bogdan Gheorghita
Mai multe informatii despre Portobello, in newsletter, sau da o fuga pana la magazinul de poveste si “poti privi cum se croieste viitoarea ta rochie, tricou, bluza….”