Traiesc frumos

Am scris acum ceva timp un articol foarte drag mie . Treceam printr-una dintre cele mai frumoase perioade ale vietii mele si credeam ca, dupa toate relele si belele, a aparut in sfarsit soarele si pe strada mea si zau daca il voi mai lasa sa apuna…dehh..blonda .

Si am trait frumos. Si am facut ceea ce am vrut/simtit/dorit. Prima ploaie nu am bagat-o in seama. Pe a doua am ignorant-o total pentru ca imi era bine. De abia pe la a treia am zis ca sunt prea multe precipitatii deasupra mea care imi strica “outfitu’ ” , dar tot nu mi-am luat umbrela.

Si am continuat, oarba si “plouata” sa imi spun ca imi e bine, chiar daca turna cu galeata si norii, in loc sa se risipeasca, isi faceau guler in jurul sufle…”outfitului” meu.

Sursa: Visualizeus.com

Nu vreau sa ma apuc acum sa jelesc sau sa intru in detalii sumbre despre cat de deteriorata mi-a fost “garderoba”, sau sa imi gasesc scuze la faptul ca am neglijat acest blog, cel mai drag proiect in care am investit vreodata. Cu totii avem astfel de momente in viata si depinde doar de noi cum gestionam “starea vremii” noastre. Am vazut ca se poarta anul asta gulerele de ”nori”, da’ parca mie nu mi se potrivesc, asa ca am zis pas.

Sursa: Wallpapers-Room.com

Nu m-am cosiderat niciodata blogger, mai ales ca am intalnit in ultima perioada reprezentanti de seama ai blogosferei romanesti, cu care nici nu visez sa ma compar si carora le multumesc ca m-au primit in lumea lor si m-au ajutat… sa traiesc frumos : Adrian Ciubotaru , Cristian China Birta, Adi Hadean, Bobby Voicu, Alexandru Negrea, Corina Georgescu, Cristina Bazavan, Irina Markovits….ce m-as face fara voi!!

Viata continua sa imi ofere surprize si, atunci cand credeam ca ploaia nu se mai opreste si ca soarele ala de ma orbea odata, a disparut, m-am trezit deunazi cu o invitatie la teatru. Faptul ca iubesc aceasta arta in toate formele sale nu mai e o supriza pentru nimeni, mai ales ca am declarat-o ori de cate ori am avut ocazia.

Imi place sa merg la teatru cu prieteni dragi cu care impartasesc aceasta pasiune, dar, de aceasta data, invitatia venise din partea unei fete frumoase pe care o vazusem o singura data la un curs de istoria modei, acum mult timp si careia ii acordasem un interviu.

Auzisem tot felul de cronici favorabile despre aceasta piesa, Royal of Fashion,  scrisa si regizata de Dan Puric, da’ cum la mine “ploua”, nu imi facusem timp sa o vad.

Am gasit o “umbrela” prin casa, m-am dus la coafor (ca nu pot zau sa ies din casa asa, oricum, dupa zeci de articole despre stil personal si mai ales la teatru ), am descoperit prin garderoba o tinuta care rezistase “precipitatiilor” din ultima perioada si am acceptat cu drag invitatia.

Sursa: wallis.co.uk

Si ce bine am facut . Nu cred ca am mai vazut demult un spectacol atat de frumos, de o incarcatura emotionala impresionanta, cu o poveste care merita “citita” clipa de clipa, cu o coloana sonora care ii face si pe cei mai sceptici dintre sceptici sa isi scoata pe ascuns batistuta din geanta pentru a isi “masca” emotiile (eu am terminat un pachet intreg si nu imi e rusine sa recunosc ). Nu vreau sa va povestesc spectacolul, (cuvintele nu isi au rostul aici) mergeti sa il vedeti, simtiti, traiti!

Sursa: fnt.ro

“Am incercat prin acest spectacol sa aduc aminte ceea ce am pierdut: fiorul inaltator al calitatii. Caci regalitatea asta presupune: o inaltare, o innobilare, o scoatere din multime. In termenii vietii, femeia pe care o iubim este regina noastra. Ea ne-nalta dincolo de obisnuitul trait pana s-o cunoastem. La fel, barbatul iubit de femeie este regele ei. Dragostea, deci, nu este nici pe departe o stare democratica, ci o stare aristocratica. Este, daca vreţi, innobilarea firii umane, atat de supusa biologicului si gregaritatii, cu statutul de fiinta. Fiinţa omului este deci regalitatea firii.” – marturiseste Dan Puric.

Raluca, draga mea, ai facut un om fericit si nu exista cuvinte pentru a-ti multumi pentru aceasta invitatie! Desi ploaia (poate) va continua, din cand in cand, sa cada, o raza din soarele pe care il credeam apus m-a luminat si m-a facut sa zambesc…cu stil!

E o replica memorabila la finalul piesei: un grup de turisti idioti, cu blitzurile de gat si imbracati “super cool trendy” se duc sa viziteze un muzeul celebru. Ghidul, un domn elevat si uns cu toate alifiile, incearca sa le prezinte operele de arta si povestile personajelor ce fac subiectul acelor tablouri: “The king left and the queen had a lover”…

Turista 1: “Ce e aia lover, fata?”

Turista 2: “Copac, fata”!…:))

Viata e frumoasa, nu-i asa?